Trismus dentar - Cauze, Simptome & Tratament pentru trismus dentar

Trismusul dentar reprezintă o limitare funcțională a capacității de deschidere completă a gurii, având ca origine structurile musculare, articulare sau neurologice ale regiunii oro-maxilo-faciale. Trismusul poate apărea brusc, ca reacție inflamatorie sau traumatică, ori poate fi cronic, ca urmare a proceselor de fibrozare sau ca efect advers al radioterapiei. Severitatea trismusului variază de la forme ușoare, tranzitorii, până la limitări permanente care afectează semnificativ calitatea vieții. În absența unui tratament adecvat, trismusul poate duce la malnutriție, infecții orale recurente, complicații articulare sau dificultăți majore în efectuarea unor intervenții stomatologice ori chirurgicale.

Ce este trismusul dentar/maxilar?

Trismusul dentar, denumit și trismus maxilar sau trismus mandibular, reprezintă reducerea capacității de deschidere a gurii sub limita funcțională normală, adesea cuantificată la mai puțin de 35 mm între incisivii centrali. Afectarea apare prin disfuncție musculară, blocaj articular sau alterare neurologică a căilor care controlează musculatura masticatorie. Trismusul poate să apară pe o parte sau pe ambele părți ale gurii, fiind în general însoțit de durere, rigiditate sau spasm muscular. Impactul funcțional este semnificativ, cu afectarea alimentației, vorbirii, igienei și tratamentelor stomatologice.

Tipuri de trismus dentar

Trismusul dentar se clasifică în funcție de durata evoluției și de mecanismele patofiziologice implicate în: trismus acut (formă de trismus dentar cu debut brusc, durere intensă și limitare funcțională semnificativă) și cronic (durere moderată, manifestată pe termen lung).

Trismus acut

Trismusul acut se definește prin reducerea bruscă a capacității de deschidere a gurii, apărută în decurs de ore sau zile. Cauzele includ inflamații acute, traumatisme directe, infecții odontogene, injecții anestezice intramusculare sau intervenții stomatologice recente. Trismusul acut se manifestă prin durere intensă, edem local, spasm muscular și limitare funcțională semnificativă. Acesta răspunde favorabil la tratamentul antiinflamator.

Trismus cronic

Trismusul cronic se definește prin incapacitatea persistentă de a deschide complet gura pentru mai mult de 6 săptămâni, fără nicio ameliorare spontană. Această afecțiune apare ca urmare a unor modificări structurale la nivelul mușchilor masticatori, articulației temporo-mandibulare sau țesuturilor din jurul mandibulei. Printre cauzele comune ale trismusului cronic se numără radioterapia, fibrozarea țesuturilor post-infecțioase, anchiloza, traumatismele și anumite afecțiuni reumatologice.

Trismus dentar – Cauze

Trismusul dentar poate avea multiple cauze, care afectează direct mușchii masticatori, articulația temporo-mandibulară sau nervii periferici. Cele mai frecvente cauze includ traumatismele oro-maxilo-faciale, inflamațiile dento-parodontale, complicațiile postextracționale, infecțiile profunde ale spațiilor faciale și efectele secundare ale radioterapiei.

Traumatisme

Traumatismele oro-maxilo-faciale, precum fracturile condilare, luxațiile mandibulare sau contuziile în zona mușchiului masticator, reprezintă o cauză frecventă de trismus. Traumatismele repetate pot genera calcificări, fibroze și anchiloză (blocarea articulației), cu pierdere progresivă a funcției mandibulare.

Inflamații

Pulpita, parodontita acută, pericoronarita și artrita temporo-mandibulară sunt surse frecvente de inflamație locală și uneori de trismus dentar. Reacțiile inflamatorii cresc excitabilitatea neuromusculară și reduc mobilitatea mandibulei.

Extracția dentară (măseaua de minte)

Extracția dentară a molarului de minte inferior, în special, poate duce la trismus din cauza traumatizării zonei și a mușchilor implicați în mișcarea maxilarului, aflați în profunzime. Severitatea trismusului depinde de tehnica chirurgicală folosită, de durata intervenției și de reacția inflamatorie a organismului. De obicei, trismusul apare în primele 24–48 de ore după extracție și se ameliorează în 7–14 zile cu tratament simptomatic.

Infecții locale

Infecțiile profunde de origine dentară produc trismus prin compresie asupra mușchilor masticatori și printr-o reacție inflamatorie extinsă. Trismusul cauzat de infecțiile locale se asociază cu durere, tumefacție facială, febră și dificultate la deglutiție.

Radioterapie la nivelul capului și gâtului

Radioterapia oncologică determină modificări ireversibile în țesuturile iradiate. Trismusul post-radioterapie apare frecvent la câteva luni după începerea tratamentului, manifestându-se printr-o limitare progresivă a deschiderii gurii. Mușchii implicați în masticație, precum mușchii pterigoidieni și maseteri, devin rigizi, iar articulația temporo-mandibulară își pierde mobilitatea.

Simptome frecvente ale trismusului

Trismusul se manifestă prin reducerea semnificativă a mobilității mandibulare, cu afectarea funcțiilor orale de bază: masticație, fonație, igienă dentară și deglutiție. Simptomele apar progresiv sau brusc, în funcție de etiologie, și pot avea caracter tranzitoriu sau persistent.

Simptomele frecvente includ:

dificultate la deschiderea gurii;
durere la nivelul maxilarului;
blocarea articulației temporo-mandibulare;
rigiditate musculară;
durere la mestecat sau vorbit;
durere de cap și de urechi;
durere la căscat.

Trismus dentar – Când trebuie să mergi la medic?

Consultul medical devine necesar atunci când capacitatea de deschidere normală a gurii este limitată peste 48–72 de ore, se asociază cu durere progresivă, febră, tumefacție facială sau dificultate la alimentație. În cazuri de agravare rapidă, semne de infecție profundă sau imposibilitatea deglutiției, evaluarea trebuie realizată de urgență. Pentru pacienții care caută un medic stomatolog București, programările la consultații de specialitate se pot realiza online, prin formularul disponibil pe pagina de contact.

Trismus dentar – Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul trismusului implică o evaluare clinică și investigații imagistice. Metodele utilizate în stabilirea diagnosticului includ:

măsurarea deschiderii orale, evaluarea simetriei faciale și a tonusului muscular;
radiografia panoramică: evidențiază fracturi, patologii dentare, modificări osoase ale ATM;
computer tomograf (CT): oferă detalii despre structurile osoase și spațiile profunde;
examen RMN: permite vizualizarea țesuturilor moi, mușchilor, discului articular și proceselor inflamatorii sau fibroase.

Trismus dentar – Opțiuni de tratament

Tratamentul trismusului dentar se stabilește în funcție de cauză, severitate și durata simptomelor. Obiectivele urmărite includ reducerea durerii, relaxarea musculaturii, restabilirea mobilității mandibulare și prevenirea complicațiilor cronice. Formele acute răspund, în general, la măsuri conservatoare, în timp ce formele cronice necesită intervenție specializată.

Tratament la domiciliu

În formele ușoare, se poate opta pentru un regim de tratament simplu, sub supraveghere medicală. Tratamentul la domiciliu presupune:

aplicarea în zona mușchiului maseter, pe ambele părți, a unor comprese calde (stimulează vascularizația și reduc contractura musculară);
administrarea de antiinflamatoare disponibile fără prescripție medicală, precum ibuprofen sau paracetamol (controlează durerea și scade inflamația locală);
efectuarea unor exerciții de întindere a maxilarului, realizate de 3–4 ori pe zi (contribuie la recuperarea mobilității);
evitarea consumului de alimente solide.

Tratament medicamentos (prescris de medic)

În cazurile moderate sau severe, se recomandă terapie farmacologică sub supraveghere medicală. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc edemul muscular și durerea asociată. Relaxantele musculare, precum ciclobenzaprina, scad tonusul și facilitează mobilitatea mandibulară. Antibioticele se administrează în context infecțios confirmat clinic sau imagistic, conform antibiogramei. Durata și doza tratamentului sunt adaptate în funcție de răspunsul terapeutic și de comorbidități.

Fizioterapie ( trismus cronic cauzat de fibroză sau radioterapie)

Fizioterapia reprezintă tratamentul de bază în trismusul cronic, în special în situațiile apărute după radioterapie sau în cele cu fibroză musculară. Se recomandă utilizarea unor dispozitive de deschidere gradată, cum ar fi Therabite sau alte sisteme de abducție controlată. Ședințele se desfășoară de 2–3 ori pe săptămână, în regim ambulatoriu, cu reevaluări funcționale periodice. Protocolul de tratament este stabilit de specialistul în reabilitare oro-maxilo-facială și necesită respectarea strictă din partea pacientului.

Intervenție chirurgicală

În cazurile de trismus sever, care nu răspund la tratamentele obișnuite, este indicată intervenția chirurgicală. Decizia se ia pe baza unui examen clinic amănunțit, a investigațiilor imagistice și a gradului de disfuncție pe care trismusul îl provoacă.

Operația este neapărat urmată de fizioterapie intensivă. Recuperarea după intervenție variază de la caz la caz, dar poate restabili funcția normală a maxilarului în situații care, altfel, ar fi extrem de limitative.

Ce se întâmplă dacă trismusul dentar nu este tratat?

Limitarea cronică a capacității de a deschide gura compromite igiena orală, alimentația, vorbirea și calitatea vieții. În formele infecțioase, lipsa tratamentului favorizează răspândirea infecției către spațiile profunde din zona gâtului și a feței.

Complicații posibile

Trismusul poate genera complicații funcționale, anatomice și psihosociale, prin menținerea spasmului muscular, fibroză progresivă și deteriorarea articulației temporo-mandibulare.

Complicațiile posibile includ:

fibroză musculară permanentă, cu pierderea elasticității țesuturilor;
malnutriție secundară limitării aportului alimentar;
afectarea fonației și dificultăți de comunicare;
igienă orală deficitară, cu risc crescut de carii și afecțiuni parodontale;
progresia infecțiilor dento-maxilare;
fracturi patologice ale mandibulei;
imposibilitatea intubației în situații chirurgicale de urgență;
anxietate, depresie și izolare socială.

Trismus dentar – Prevenție

Trismusul nu poate fi prevenit complet, întrucât anumite cauze, precum traumatismele sau radioterapia, nu pot fi evitate. Totuși, existența unor măsuri profilactice reduce incidența și severitatea manifestărilor.

Următoarele recomandări pot reduce riscul probabilității apariției trismusului dentar:

menținerea unei bune igiene orale;
tratarea precoce a infecțiilor dentare, parodontale sau ale țesuturilor moi periorale;
efectuarea exercițiilor de mobilizare mandibulară după intervenții chirurgicale în sfera oro-maxilo-facială;
utilizarea dispozitivelor speciale de întindere mandibulară (la pacienții supuși radioterapiei în regiunea capului și gâtului);
administrarea de suplimente antioxidante, conform recomandării medicului, în timpul tratamentelor oncologice;
evitarea bruxismului nocturn (prin folosirea gutierelor);
protejarea regiunii cranio-faciale în timpul sporturilor de contact sau a activităților cu risc traumatic.

Întrebări frecvente despre trismusul dentar

Trismusul dentar este permanent sau temporar?

Trismusul poate avea caracter temporar sau permanent, în funcție de etiologie și răspunsul la tratament. Formele temporare apar, de obicei, în context inflamator, post-anestezic sau post-extracțional, și cedează în 1–3 săptămâni sub tratament antiinflamator. Trismusul permanent se dezvoltă prin fibroză musculară, anchiloză temporo-mandibulară sau ca o consecință a radioterapiei. Lipsa tratamentului precoce favorizează cronicizarea. Prognosticul pentru trismus dentar depinde de momentul intervenției și de respectarea tratamentului.

Cât timp durează trismusul după o extracție dentară?

Trismusul care apare după o extracție dentară, mai ales în cazul îndepărtării molarului de minte inferior, este considerat o reacție inflamatorie temporară a mușchilor masticatori și a țesuturilor moi din jurul maxilarului. De obicei, dificultatea de a deschide gura începe în primele 24 de ore de la intervenție și atinge nivelul maxim de severitate în a doua sau a treia zi. Revenirea completă la mobilitatea normală a maxilarului are loc, în medie, într-un interval de 7 până la 14 zile.

Trismusul dentar este dureros?

Durerea este frecventă în trismus, cu intensitate variabilă. În formele acute, durerea apare prin spasm muscular, inflamație sau edem și este accentuată la vorbit, masticație sau deschidere. În formele cronice, durerea poate fi mai redusă, dar persistentă. Durerea constituie un criteriu important pentru evaluarea severității și a răspunsului la tratament.

Trismusul poate să apară după anestezie locală?

Trismusul poate să apară temporar și după injectarea anesteziei în zona mandibulei. Acest lucru se întâmplă, de obicei, din cauza unei mici leziuni musculare sau a unei hemoragii locale, care provoacă un spasm. Simptomele durează câteva zile și răspund bine la tratamentul cu antiinflamatoare și la aplicarea locală de comprese calde.

Se poate face masaj facial pentru ameliorarea trismusului?

Masajul aplicat pe mușchii maseter și temporal de la nivelul feței ajută la reducerea tensiunii și la îmbunătățirea mobilității maxilarului. Se recomandă efectuarea unui masaj facial cu presiune controlată, de 2 ori pe zi. Tehnica trebuie învățată corect și integrată într-un program de recuperare. Atenție însă: masajul facial este contraindicat în prezența unei infecții active.

Cât de des trebuie făcute exercițiile pentru tratarea trismusului dentar?

Exercițiile pentru trismus trebuie efectuate de 2–3 ori pe zi, în serii de 10–15 repetări, iar durata minimă a protocolului este de 6 săptămâni. Frecvența și regularitatea exercițiilor determină eficiența terapeutică și previn fibrozarea musculară.